Ce o sa cititi acum sper sa fie un fel de invatatura din partea unui "patit" sau un mic ghid de informatii utile si lucruri pe care NU trebuie sa le faceti atunci cand plecati intr-o excursie la munte.
Aventura mea se petrece acum cativa ani, in muntii Apuseni (pe care v-i recomand cu caldura sa ii vizitati), cand, alaturi de parintii mei si de alti 5 prieteni de ai nostri, am vrut sa avem o vacanta in mijlocul naturii si sa stam cu cortul. Din pacate vremea nu a tinut cu noi, si deoarece pluoa torential de cateva zile, iar corturile noastre erau impermeabile doar pana la un punct, am hotarat sa ne cazam la o cabanuta aflata in curtea unui localnic din zona. Asta cred ca a fost singura decizie inteleapta luata.
Dupa ce ploaia s-a mai potolit, am hotarat sa plecam pe un traseu spre Cheile Ponorului, dar abia pe drum am descoperit ca ne uitasem harta in masina. Din cauza marcajelor proaste, la un moment dat am ratacit traseul nostru si am ajuns spre cel care ducea pe Valea Galbenei. Acest lucru nu ne-a ingrijorat prea tare pentru ca ziua era abia la mijloc si macar eram pe un drum populat si de alti turisti iubitori de natura si drumetii.
Dar Valea Galbenei avea sa ne ofere unele surprize: am coborat pe o vale foarte abrupta, unde provocarea era sa nu te trezesti cu o piatra in cap, antrenata de cei din spatele tau, si, nu se stie cum, am ajuns pana la urma la destinatia pe care ne-o alesesem initial.
Pentru a deveni si mai interesant, afara s-a inserat usor si ploaia a inceput.Asa ca dupa ce am urcat pe un grohotis (panta abrupta cu pietris- pentru necunoscatori) am hotarat cu regret ca trebuie sa ajungem pana la Cabana Padis pentru a innopta acolo pentru ca "acasa" nu mai aveam sanse sa ajungem.
Intr-un final, dupa aproape 12 ore de mers, am ajuns la Padis unde am fost nevoiti sa dormim in niste conditii mai putin europene, ca sa ma exprim elegant, in aceeasi incapere cu nu mai putin de inca 6 necunoscuti.
Dragut a fost ca de dimineata am constata ca nu prea avem bani la noi pentru a manca ceva la cabana. Dar aceasta problema isi gasea rezolvare daca si cei de la bucatarie ar fi avut sa ne ofere altceva in afara de 4 oua.
Dar totul e bine cand se termina cu bine, asa ca dupa 2 zile de mers, am ajuns la cabanuta nostra unde gazdele ingrijorate erau pe punctul de a suna la Salvamont.
In concluzie, cand plecati pe munte:
*NU plecati fara o harta
*sa aveti in totdeauna bani la voi pentru ca nu se stie cand va intoarceti
*anuntati pe cinva incotro aveti de gand sa o luati
*NU pierdeti marcajul
*NU intrebati un "om de la munte" cat mai este pana in cutare loc fara sa fiti constienti ca pentru el 30 de minute inseamna 5 ore pentru noi,orasenii
Sper ca v-a placut povestea mea si ca nu o sa ne urmati exemplul, desi una peste alta, a fost o experienta foarte palpitanta! :D
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
=))). Foarte tare. O data in viata trebuie sa patesti si chestii de care sa iti aduci aminte si sa razi toata viata. Partea buna este ca totul s-a terminat cu bine.
RăspundețiȘtergere